Am o veste proasta. Nu este legata de cresterea francului elvetian si panica primatelor care au crezut ca fac o afacere, nu este vorba despre alegeri sau despre cum sa-ti maresti penisul. Este vorba de ceva mult mai grav.

Stai jos? OK!  Here it comes…

PUBLICITATEA TRADITIONALA ESTE IN COMA.

Exact. COMA.

Acum, inainte sa te panichezi si sa iti tai venele (sau mai rau – sa postezi comentarii anonime pe blog) dat-mi voie sa ma explic. De asemenea sa propun si o solutie.  I am a Genius, after all.

Coma Publicitatii Traditionale poate fi atribuita unor fenomene care au inceput sa se manifeste recent (cam de vreo 10 ani). Sunt 3 la numar:
1.    Ciorba de cuvinte
2.    Increderea
3.    Social media – retelele de socializare

Sa le luam pe rand.

Ciorba de cuvinte
Nu stiu despre voi dar eu unul, urasc ciorba de cuvinte.

Un spatiu alb, curat fara cuvinte parca arata mult mai placut.

Daca ad-urile traditionale ar fi spatiate ca ultimele paragrafe poate chiar ar FUNCTIONA.

Poate chiar ar fi mai placute si ne-am BUCURA de ele.

Dar cand colo… majoritatea ad-urilor arata cam asa:
cuvintemaimarimaimicitoatepuseunapestealtalagramadacoloratesisubliniatecare
cenuauniciosansasasedistingadinpurpunctdevederevizualsineuroanalinlocsafaci
ospatiereperfectapentruaodihnisiaordonaochiulumansicreerulceestefacutsapunalucrurile
inordinecadoarasaenormaldardecesafaciastaCANDpotisalepuipetoateGRAMADAcatmai
MAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAREEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!

Limpede ca noroiul nu?

Problema este ca Ciorba de cuvinte accentueaza starea in care publiciatea este deja cu o viteza greu de imaginat.

Spre exemplu:
In 1998 Google avea indexate 25 de milioane de pagini. Acum, in 2011 acelasi motor de cautare are indexate in baza de date peste 1 TRILION DE PAGINI UNICE! Ia cu search daca nu crezi.

UN TRILION!!!!!

Si ar mai fi ceva:

Sunt mai mult de 100,000,000 de filmulete pe YouTube.com— si la astea se adauga cate 65 de mii pe zi.

In 2005 existau pe piata undeva la 40 miliarde de cataloage de produse. Asta ar insemna cam 130 de cataloage pe cap de barbat, femeie si copil dintr-o tara cu apa calda curenta, USA.

Da oameni buni, omul de rand este expus cam la 3 mii de mesaje publicitare pe zi. Asta in conditiile in care Asociatia Americana a Agentiilor de Publicitate spune ca un om matur este capabil sa absoarba CEL MULT 100 de mesaje pe zi.

Si sa fim seriosi, cifra aia de 100 e putin exagerata din motive lesne de inteles.

PS. 90% din persoanele care pot da “skip ad”, o fac.

Da dar, majoritatea mesajelor sunt prost facute. Ce conteaza este creativitatea si cuvintele cheie. Femeile frumoase cu sanii in vant la care adaugi un beat la mode aduc chiar un plus.

Ok… NU. Nici creativitatea nici cuvintele nici mamelonii – nici macar o combinatie intre cele trei- pot sa rezolve in vreun fel problema de care credeati ca am uitat – Ciorba de cuvinte. SI oricum, ar mai fi inca 2 probleme grave de care trebuie sa ne ocupam.

Increderea
“Am incredere in voi asa cum am in mine

Mie nu mi-as da 1000 de parai pana maine….”

Oamenii nu au incredere in reclame. Punct.

Stiti asta, stiu asta. Hai sa nu ne ascundem dupa usa si sa fim sinceri cu noi. In cazul in care sunteti sceptici sau nebuni iata dovada:

“In  1998 Gallup (firma aia de intreaba lumea diverse pe strada) a facut un poll in ceea ce priveste standardele etice si onestitatea oamenilor in diferite profesii. Oamenii de publicitate (publicitarii – cum se auto lingusesc) s-au situat undeva la fundul clasamentului alaturi de avocati si consilierii de vanzari din showroom.”

INTRE AVOCATI SI VANZATORII DE MASINI, oameni buni!!!!! Poate ca daca am reface acest poll in ziua de azi, “publicitarii” vor ajunge si mai jos undeva intre politicieni si pesti (care fie vorba intre noi oricum se imbraca mai bine).

In contrast, consumatorii au increderea cea mai mare in alti consumatori. Evident ca nu ma refer aici la “consumatorii” fictivi din reclamele Tele Shopping.

“‘Tehnica Din gura in gura este cea mai buna platforma de vanzare… 78% din consumatori spun ca au incredere in recomandarile altor consumatori, fie ei rude, prieteni, straini, dusmani.”

O parte si mai frumoasa este ca acest trend este cel mai raspandit la consumatorii tineri (14-30 ani). Da da, aia care reprezinta o parte importanta din piata si majoritatea s-au nascut conectati.

Crescuti in perioada in care “SPAM”, “COOKIE”, “HI5″ si “LIKE” tineretul de azi traieste si respira online:

• Petrec peste 30 de ore pe saptamana ONLINE (Adica mai mult decat in fata televizorului)
• 56% petrec mai mult de o ora / zi trimitand SMS-uri
• ¼ prefera socializarea online decat intalnirile reale cu prietenii (aici e trist)
• Au o medie de 50 de prieteni online ( cam 10 din ei sunt prieteni apropiati)
• Iar 96% folosesc retelele de socializare ZILNIC

Si tocmai ei nu dau doi bani pe publicitatea voastra conventionala oameni buni. Ei se iau dupa ce spun prietenii lor de pe – sa-i spunem feisbuk.

Social media

Pe bune acum, e foarte normal ca oamenii sa nu placa prea mult o conversatie intr-un singur sens. Adica sa ti se vorbeasca cum vorbesc aia de la televizor. Adica fix cum se face publicitatea conventionala. Adica produsul meu e cel mai bun din top 100. Studiu facut cu ajutorul altor produse de la concurenta, la care nu a participat nimeni.+ Alte exemple de acest fel.

Daca vorbesti cu oamenii in felul in care publicitatea conventionala vorbeste cu oamenii, ai toate sansele sa primesti un pumn in cap.

Lumea se schimba, situatiile cunoscute devin enigme. Rapid. Dur.

Ahh… Solutia!

Sa facem logo-ul mai mare?

Sa punem un text mai bun?

Mai multe femei goale? Sani mai mari?

Nu, nu, nu, nu. NU!

Publicitatea Conventionala nu poate fi trezita din coma in care este cu aceleasi pastile care au adus-o in starea in care este. Nu va functiona cu aceleasi cacaturi. Va trebui sa schimbam ceva, sa fim diferiti. Cum spun si oamenii mai desptepti ca mine: “ You’re going to have think different. Act different. BE DIFFERENT.”

TOTAL DIFERIT.

Se poate incepe prin indrepta mintile creative mai mult catre branding si mai putin catre advertising. Da, branding. Acel “je ne sais quoi” care are ca rezultat sentimentul/ gandul / atitudinea pe care oamenii o au fata de produsul / serviciul / compania ta.

Adica vrei sa spui sloganul?
NU.
Logo?
Nu.
Super culori de pe site?
Nu.
…Sloganul?
NU.
Esti sigur?
Da…

Brandul tau nu este ce spui tu ca este, brandul tau este ceea ce EI spun ca este.

Hai sa ne intelegem mai bine, branding nu inseamna advertising.

Mai exact, este un … copil. Copilul tau. Copil pe care nu poti sa-l controlezi (desi este in natura omululi sa incerce)… dar in schim poti (si ar trebui) sa-l influentezi pozitiv, sa-l aprobi, sa-l inspiri.

Poti incepe prin a-l asculta. A-l intelege….

“M.K.”

EOF

Spectacolul analizelor de politica externa livrat de dl Valentin Stan la emisiunile dlui Gadea merita un premiu special pentru entertainment. Asistam, de fapt, la o mica tragedie nationala, dar o tragedie drapata in hohote de ras: rade si telespectatorul, rade si dl Gadea, si dumneata, si eu, dar mai ales rade dl. Valentin Stan, unul dintre cei mai fericiti insi din cati stiu. Portretul lui e simplu: la antipodul lui Socrate, dl Stan, stie ca stie: n-are dubii, n-are lacune, n-are ezit?ri. E informat, „se prinde” repede, umbla la dedesubturi sibilinice. Memorie nu trebuie sa aiba. Are laptop. Dar pana la urma nu conteaza ce si cat stie. Fabulos e stilul, vocabularul, mizanplasu’. Dl Stan vorbe?te cam asa: „Domnu’ Gadea, baietii de la Washington negociaza cu rusul fara sa ne spuie, iar noi suntem fraierii targului. Da’ nici rusii nu-s prosti. Fac misto de Condy Rice cat cuprinde.

Nu e prima data cand americanii si-o iau in freza de la rusi. Dnu’ Gadea, ma urmariti? Fiti atent aici! Ati vazut ce zic americanii de turci si de Marea Neagra? N-ati vazut! Pai sa va spun eu: zic pe dos decat ambasadorul nostru la Washington. Ala nu-ntelege nimic. Il ingana pe Cioroianu. De ce? Fiindca toti sunt prosti. Prosti facuti gramada! Mai avem unu’ pe-aici, un baiat, Basescu, care in ultima clipa a schimbat macazul, l-o fi invatat careva: ba, las-o mai moale, ca altfel ai terminat-o cu baie?ii. Pai cine conduce lumea dnu’ Gadea? Aud? (Dl. Gadea, luat repede, se balbaie, incearca o glumita si zice „Bush?”). Nu taticu’. Putin! Ce zice el? Sa le tragem cu turcii in mufa la romani!

Pe americani, chestia asta ii lasa rece. Problema lor e ca nu mai au levier la rusi. Ca altfel stii cum le-ar canta? (Dl Stan canta: Good bye, my love, good bye…), dupa care imita valurile marii si se stramba de ras. Dar hai sa vedem ce zice viceconsilierul pentru aparare al lui Bush. Dnu’ Gadea, e?ti cu mine? (decalc dupa engleza trans-atlantica a dlui Stan: Are you with me?). Ia ascultati! (Urmeaza un zgomot de laptop. Dl Stan asculta euforic ceva ce noi nu auzim. Rade. Comenteaza: „Poftim? Cum? Ce-a zis?” adica: „Nu-i asa ca nu va vine sa credeti, ba, boilor?!”).

Dupa aceasta avalansa retorica, in care tehnologia de varf colaboreaza cu smecheria de birt si cu o volubilitate de spiter nevrotic, e musai sa-ti pui cateva intrebari:

1. Cum reuseste dl Cristoiu sa ramana atat de serios si deferent cand monologheaza dl Stan?

2. Cum de nu-si da seama dl Gadea ca, ales de dl Stan pe post de mana moarta („Alo! Dnu’ Gadea, ma urmaresti?”), nu-i ramane decat sa faca figura de tantalau?

3. Cum de nu-si da seama dl Stan ca, vorbind asa cum vorbeste, rateaza doi iepuri deodata? Pe cei care vorbesc ca el ii doare in cot de politica externa. Iar cei care se ocupa de politica externa nu vorbesc niciodata ca el si nu-l pot urmari decat inmarmuriti. Dl Valentin Stan face parte din categoria (destul de raspandita) a acelora care nu se pot convinge de inteligenta proprie decat tratandu-i pe toti ceilalti drept imbecili. Va sfarsi perorand ghidus, scuturat de orgasmul propriei competente, dinaintea unei multimi de umbre, carora sa le poata spune, din cand in cand: „Ba, prostanacilor, are you with me?”

Prietenii exista pentru ca in cazul in care ai o zi proasta, sa ii poti vizita si sa le strici si lor ziua.

Niciodata nu ne maturizam cu adevarat. Invatam doar sa ne purtam in public.

Mamutii sunt intr-adevar animale docile si iubitoare, iarna tin de cald si vara, ei bine, vara nu o sa vina niciodata intr-o zona in care este un mamut, in caz contrar o sa fie nevoie sa tunzi un mamut, sarcina care presupune o doza serioasa de determinare si efort, tinand cont de dimensiunile deloc neglijabile a indivizilor din aceasta specie.

Oricum, avantajele detinerii unui mamut ca animal de companie / mijloc de locomotie / utilaj pre-agricol sunt destule dar exista si un dezavantaj care pentru maoritatea (si prin majoritatea ma refer la cei care au nas) este destul de mare, aproape la fel de mare ca un mamut si aceasta e ca mamutii put. Put ca un caine jegos de 30 de tone si inalt de 5 metrii care a stat in ploaie 3 zile, ploaie care se facea ca miroase a sosete nespalate.

Totusi, dupa cum bine stiti, neanderthalii sunt principalii detinatori de mamuti de pe glob (singurul motiv pentru care un neanderthal suporta mirosul e ca, ei bine, nici ei nu miros prea bine), urmati indeaproape de homosapiens sine naso, cel putin din punct de vedere al numarului de mamuti detinuti de fiecre individ al speciei in parte.

Homosapiens normalii, de obicei nu folosesc mamuti decat in cazuri extreme, cum ar fi in cazul in care dorim sa fugim de un neanderthal furios care… ei bine stiti ce vreau sa zic. In acest caz insa distingem 2 cazuri din puunct de vedere al procurarii unui mamut in scopul uzului personal.

Cazul 1: Nu ai nas.

Cazul 2: Vrei sa fugi de un neanderthal furios.

Cazul 3 (bonus): extrem de improbabil, esti un neanderthal si in acest caz nu poti sa citesti si prin asta nu zic ca esti prost, ci iti lipseste bucata de creier care se ocupa cu interpretarea simbolulilor ( in speta a literelor si cuvintelor). Deci cum am zis, nu poti sa citesti.

Cazul 1:

Daca nu ai nas… imi pare rau pentru tine. insa daca te uiti la partea plina a paharului, acum poti sa te bucuri de mamutul tau mai mult de 5 minute fara sa lesini de la miros. Asadar, daca vrei sa-l imblanzesti exista cateva strategii:

Strategia nr. 1:

Dai cateva alune. Mamutilor le plac la nebunie alunele. Si bine fac. Alunele sunt delicioase. Daca ai ghinion si mamutul dorit de tine se intampla sa aiba alergie la alune (saracul…), atunci poti incerca strategia nr 2.

Strategia nr. 2:

Canta-i o serenada intr-o noapte senina cu luna plina. Ceva frumos care sa-l gadile la trompa. Stefan Banica jr sau ceva de Hrusca (lerul este kryptonitul mamutilor – ii dai pe spate cu el). Stiu ca Hrusca (,) canta colinde insa un mamut cel mai probabil nu o sa stie diferenta intre versurile unei colinde si versurile unei serenade. Important e sentimentul si lerul din spatele versurilor. Daca dai de un mamut care se incrunta cand ii spui de ler, adica dai de un elefant ignorant poti trece la strategia nr 4.

Strategia nr. 4:

Spune-i ca esti pe cale sa folosesti strategia nr. 4. El o sa devina un pic derutat pentru ca ai sarit de la strategia nr. 2 la strategia nr. 4 si deci ai sarit peste strategia nr. 3. Spune-i apoi ca daca o sa devina animalul tau de companie pentru tot restul vietii o sa ii spui eventual care este strategia nr. 3. Desigur ca e o minciuna… O minciuna la fel de mare ca Mos Craciun (imi cer scuze daca unii dintre voi inca mai cred in Mos Craciun). Strategia nr.3 (ca si Mos Craciun) NU EXISTA. Ati mintit pe saracutul mamut (care e atat de docil si dragalas si pufos – si pute) si acum o sa fiti nevoiti sa traiti toata viata cu gandul ca ati mintit, cu sentimentul de vinovatie care o sa va roada sufletul de cate ori o sa iesiti la plimbare cu el. Oricum, bucura-te de mamut…

Cazul 2

Daca vrei doar sa fugi de un neanderthal…

Ei bine nu o sa ia timp sa-l imblanzessti si chiar nu ar trebui sa spun asta, dar din moment ce e un caz de viata si de moarte (oricat de improbabil ar fi ca acest caz sa devina realitate) iti sugerez ca atunci cand te fugareste un neanderthal sa incerci sa faci oleaca (un pic / “umpic”) de GTM (Grand Theft Mammoth).

Acum probabil ca o sa va ganditi la ramificatiile criminale ale unei actiuni de genul. Daca intr-adevar va roade aspectul legal, mai precis ilega, al acestei actiuni, trebuie sa va reamintesc ca este foarte imporbabil sa fi existat un sistem legislativ si mamuti in acelasi timp. Totusi daca moralitatea si onoarea nu va lasa sa va insusiti abuziv si pe nedrept proprietatea altui om cumsecade, atunci va sugerez varianta in care fugiti pe jos si noi nu vom putea fi raspunzatori pentru consecinte. daca ne-am lamurit, va prezentam cateva metode de GTM.

Metoda 1 – spus metoda in loc de strategie pentru ca e greu sa pui o satrategie in aplicare in caz de stres intens, cum e in cazul de fata, pe cand o metoda e ceva ce poate fi aplicat in cateva secunde

Spune-i mamutului ca ai un sac de alune la tine acasa (dupa cum am zis, mamutii sunt morti dupa alune). Atunci el o sa inceapa sa fuga spre casa ta (chiar daca nu stie unde se alfa aceasta). Tu trebuie sa sari repede pe mamut ca sa nu plece fara tine. Daca nu reusesti sa sari pe mamut pentru ca cel mai probabil nu poti sa sari 5 metrii in inaltime atunci incearca…

Metoda 2

Fa-l pe mamut constient ca e un neanderthal care se indreapta inspre el si ca acesta are o bata in mana. Spune-i mamutului ca neanderthalul care vine inspre voi are intentia de a ii da o bata in cap lui (mamutului) si sa il foloseasca ca blana pe post de imbracaminte. Asta e o minciuna, neanderthalul vine dupa tine dar mamutul nu stie asta si o sa se sperie si o sa bage viteza. In acest caz, de asemenea trebuie sa poti sa sari 5 metrii, caci altfel pleaca fara tine.

Metoda 3

Te sui repede pe spatele mamutului si ii zici “diiiii….”. Atunci o sa plece. totusi in cazul de stul de probabil in care mamutul nu raspunde la comanda “dii…” rezervata de obicei cailor, zii ca daca se pune in miscare o sa ii zici ceva ce ii va permite sa isi depaseasca conditia de mamut si anume, spune-i ca ii dai LER…

Za end.

P.S. Daca esti un neanderthal si te asteptai la cazul 3(bonus) ei bine, din moment ce e bonus, trebuie sa apeci pe tastele Alt si F4 in acelasti timp. Nu sunt raspunzator insa pentru ce o sa se intample.

Urmeaza capitolul: cum sa imblanzesti un mamut.

De ce? Pentru ca nu am vrut sa ma duc la Y sa-i spun ca X mananca cacat si invers. In continuare cred ca acesta este modul cel mai bun de a trata problema. De ce? Omul are intotdeauna tendinta de a exagera cand este vorbit de rau sau de bine. Asadar, te vei trezi mai devreme sau mai tarziu ca esti acuzat ca ai spus ceva ce tu defapt nu ai spus.
Asadar, fii corect si incearca in prima instanta sa iti protejezi prietenii nu sa-i lovesti direct cu adevarul. Trebuie mers pe zicala “ce nu cunosti nu te afecteaza”.
Am vorbit aici de prieteni nu de oameni in general. Prietenii sunt cei care ii vezi ceva mai rar decat colegii de munca dar mai des decat verii si alte rude de gradul 3 . Toti ar trebui sa porneasca cu aceeasi sansa. Toti ar trebui sa porneasca pe drumul prieteniei acompaniati de increderea ta. Mergi pe incredere pana cand ti se demonstreaza ca nu merita increderea ta. Aceasta este singura modalitate de a trai fara stres intr-o lume plina de jegosi, laudarosi si tepari.
Ca definitie, prietenul e ala care se intereseaza si de nevoile tale (ale grupului) cand se alege o actiune de facut in grup. Prietenul e ala care se intreaba daca ai patit ceva in cazul in care nu ajungi la timp. E cel care anunta din timp neimplinirea unei obligatii sau promisiuni. Prietenul e ala care nu se lauda cu fiecare ocazie cand si-a depasit in vreo calitate ceilalti prieteni. Prietenul e ala care nu subestimeaza tot timpul persoanele din jur, nu e ala care incearca sa demonstreze cu orice pret ca ce spune el e bine si nu in ultimul rand, prietenul e ala care chiar daca face o greseala mentionata mai devreme, este in stare sa recunoasca si sa remedieze situatia.

Pe curand,
Al vostru aparator al scolii de bune maniere.

El: Mai pot sa fac downgrade de la W7 la W XP?
Eu: Nu cred ca se mai poate.. vorbeste cu microsoft.
El: Pai ce fac daca nu se poate ca am bagat deja XP fara serial. W7 nu merge ca e prost calculatorul.
Eu: Prost? Ce inseamna prost? Cat ram are?
El: 42.
Eu: 42 ce?
El: 42 mega ram.
Eu: shoot yourself…

*Asta este un fel de intro la articolele ce vor urma sa curga, legate de cel care mi-a fost prezentat ca om cu puternice cunostine in domeniul IT&C.

Dan Diaconescu nu are decît un singur criteriu: audienţa. Şi o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providenţiali, scandaluri politice şi de familie, dezvăluiri senzaţionale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hîrjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii îi place. Lumea vrea! Lucrurile de genul ăsta îi plac, în orice caz, dlui Diaconescu. Ăsta e universul lui, dacă nu cumva mă înşel şi, de fapt, cînd nu e pe post, se dezmorţeşte niţeluş răsfoind Shakespeare sau Rimbaud. Da, lumea vrea tot soiul de ieftinătăţi, tot soiul de stimulente pentru viscere. Mă mir că nu vedem încă pe OTV execuţii în direct, seriale porno, copii torturaţi şi crime filmate „cu camera ascunsă“. Rating-ul ar deveni apocaliptic. Există, în fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca „publicul larg“ la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate.

Şi totuşi, ni se spune – o spune Dan Diaconescu însuşi – România se bucură să-i devoreze oferta. Am mai spus-o: nicăieri în lume (atîta cît pot vorbi din experienţă directă) nu există un asemenea post de televiziune. Există posturi comerciale, există emisiuni îndoielnice, dar nicăieri nu se îngăduie unui utilizator al eterului să livreze, zece ore pe zi, dejecţie pură. Nici o televiziune cît de cît responsabilă nu-şi invită spectatorii să savureze haznaua. Dacă însă România poate fi echivalată cu „fanii“ OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o ameninţare la adresa propriei ei siguranţe naţionale. Nu teroriştii, nu corupţia şi cu atît mai puţin presa în ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu.

Aici atingem punctul central al perplexităţii şi al neliniştii. Căci în vreme ce CSAT face gafa de a-şi antagoniza întreaga lume gazetărească, punînd-o pe aceeaşi listă cu Bin-Laden, membri marcanţi ai aceleiaşi instituţii, de la preşedinte la prim-ministru, de la unii membri ai cabinetului la parlamentari subţiri „de-ai noştri“ consimt să apară la OTV. Cine critică puterea n-o poate face decît interesat şi se face vinovat de trădare. Cine omoară, seară de seară, suflete e frecventabil. Traian Băsescu face „în direct“ schimb de bancuri cu Dan Diaconescu, îi răspunde şugubăţ la întrebări de genul „v-aţi înşelat vreodată nevasta?“ sau „care din fetele din studio vă place mai mult?“ şi stabileşte că 99% dintre români ascultă cu plăcere manele, (precizînd, totuşi, că el personal e mai „elitist“: se distrează cu colinde „chiar şi vara“). Ştiu, aşa-i politica! E vorba de „fineţuri“ electorale, de strategice jocuri de picior. Dar asta nu face decît să-mi sporească îngrijorarea faţă de maladia naţională întruchipată de OTV. Şi să-mi amplifice teama faţă de România lui Dan Diaconescu.

Bineinteles ca aprob cele de mai sus si inca o data, tot respectul meu pentru Andrei Pleșu.
Noapte bună si poate maine… o Românie mai bună.