Andrei Plesu vs Valentin Stan
Spectacolul analizelor de politica externa livrat de dl Valentin Stan la emisiunile dlui Gadea merita un premiu special pentru entertainment. Asistam, de fapt, la o mica tragedie nationala, dar o tragedie drapata in hohote de ras: rade si telespectatorul, rade si dl Gadea, si dumneata, si eu, dar mai ales rade dl. Valentin Stan, unul dintre cei mai fericiti insi din cati stiu. Portretul lui e simplu: la antipodul lui Socrate, dl Stan, stie ca stie: n-are dubii, n-are lacune, n-are ezit?ri. E informat, „se prinde” repede, umbla la dedesubturi sibilinice. Memorie nu trebuie sa aiba. Are laptop. Dar pana la urma nu conteaza ce si cat stie. Fabulos e stilul, vocabularul, mizanplasu’. Dl Stan vorbe?te cam asa: „Domnu’ Gadea, baietii de la Washington negociaza cu rusul fara sa ne spuie, iar noi suntem fraierii targului. Da’ nici rusii nu-s prosti. Fac misto de Condy Rice cat cuprinde.
Nu e prima data cand americanii si-o iau in freza de la rusi. Dnu’ Gadea, ma urmariti? Fiti atent aici! Ati vazut ce zic americanii de turci si de Marea Neagra? N-ati vazut! Pai sa va spun eu: zic pe dos decat ambasadorul nostru la Washington. Ala nu-ntelege nimic. Il ingana pe Cioroianu. De ce? Fiindca toti sunt prosti. Prosti facuti gramada! Mai avem unu’ pe-aici, un baiat, Basescu, care in ultima clipa a schimbat macazul, l-o fi invatat careva: ba, las-o mai moale, ca altfel ai terminat-o cu baie?ii. Pai cine conduce lumea dnu’ Gadea? Aud? (Dl. Gadea, luat repede, se balbaie, incearca o glumita si zice „Bush?”). Nu taticu’. Putin! Ce zice el? Sa le tragem cu turcii in mufa la romani!
Pe americani, chestia asta ii lasa rece. Problema lor e ca nu mai au levier la rusi. Ca altfel stii cum le-ar canta? (Dl Stan canta: Good bye, my love, good bye…), dupa care imita valurile marii si se stramba de ras. Dar hai sa vedem ce zice viceconsilierul pentru aparare al lui Bush. Dnu’ Gadea, e?ti cu mine? (decalc dupa engleza trans-atlantica a dlui Stan: Are you with me?). Ia ascultati! (Urmeaza un zgomot de laptop. Dl Stan asculta euforic ceva ce noi nu auzim. Rade. Comenteaza: „Poftim? Cum? Ce-a zis?” adica: „Nu-i asa ca nu va vine sa credeti, ba, boilor?!”).
Dupa aceasta avalansa retorica, in care tehnologia de varf colaboreaza cu smecheria de birt si cu o volubilitate de spiter nevrotic, e musai sa-ti pui cateva intrebari:
1. Cum reuseste dl Cristoiu sa ramana atat de serios si deferent cand monologheaza dl Stan?
2. Cum de nu-si da seama dl Gadea ca, ales de dl Stan pe post de mana moarta („Alo! Dnu’ Gadea, ma urmaresti?”), nu-i ramane decat sa faca figura de tantalau?
3. Cum de nu-si da seama dl Stan ca, vorbind asa cum vorbeste, rateaza doi iepuri deodata? Pe cei care vorbesc ca el ii doare in cot de politica externa. Iar cei care se ocupa de politica externa nu vorbesc niciodata ca el si nu-l pot urmari decat inmarmuriti. Dl Valentin Stan face parte din categoria (destul de raspandita) a acelora care nu se pot convinge de inteligenta proprie decat tratandu-i pe toti ceilalti drept imbecili. Va sfarsi perorand ghidus, scuturat de orgasmul propriei competente, dinaintea unei multimi de umbre, carora sa le poata spune, din cand in cand: „Ba, prostanacilor, are you with me?”
Table Tennis
