A fi corect!
“A spune adevarul”, “a fi corect” sunt reguli nescrise pe care aparent multa lume nu le mai ia in considerare. E adevarat ca mai toti ne gandim (inclusiv eu) ca evitarea adevarului nu este o minciuna dar de asemenea m-am saturat sa ma lovesc de sute de cazuri in care adevarul spus in fata ar fi putut sa loveasca mai adanc decat orice minciuna.
Dar cand esti pus in fata faptului? Eu am incercat sa ma feresc de infruntari de genul asta care nu ajuta la nimic. De exemplu, cum il ajut eu pe “X” cand ii spun ca e destept ca trenu, ca nu are bun simt si ii sare balegarul din papuci cand merge pe strada (toate fiind adevarate)? Cine crede ca acel “X” o sa inteleaga ce-i spun si va incerca sa se indrepte, este naiv. Cum spuneau clasicii – prostul nu e prost destul daca nu e si fudul- incerc sa nu ajung la confruntari in care si imaginea mea are de suferit. Ma consider superior cateodata dar nu atotstiutor. Nu ma hazardez si prefer sa TAC in momentele in care nu pot contribui cu ceva util la discutie. Poate par niste lucruri normale cand le citesti dar greu mi-a fost sa mai dau peste persoane de acest gen. Aceste calitati/defecte se cultiva in timp dar nu pot totusi rasari pe un pamant sterp.
Ca tot m-am legat putin si de “amici” as vrea sa merg mai departe. In decursul a 3 ani s-au intamplat niste lucruri foarte interesante. Pe scurt:
1. Eu + x +y ne imprietenim
2. Eu + x + y petrecem un timp semnificativ impreuna
3. Eu + x + y plecam in vacante impreuna
4. X incepe sa barfeaca cu mine despre y. Eu tac, dau dreptate si lui X si lui Y. Nu aleg pe nimeni
5. Y incepe sa barfeasca cu mine depsre x. Se intampla acelasi lucru. Nu aleg pe nimeni.
6. Incerc intr-un mod discret sa repar greselile lui X. Fail!
7. Incerc intr-un mod discret sa repar greselile lui Y. Fail!
8. Intr0un final fara ca eu sa fi parte la discutie cad vinovat pentru greselile lui X si Y.
9. X si Y raman “best friends” iar privirile dispretuitoare raman pe mine.
De ce? Pentru ca nu am vrut sa ma duc la Y sa-i spun ca X mananca cacat si invers. In continuare cred ca acesta este modul cel mai bun de a trata problema. De ce? Omul are intotdeauna tendinta de a exagera cand este vorbit de rau sau de bine. Asadar, te vei trezi mai devreme sau mai tarziu ca esti acuzat ca ai spus ceva ce tu defapt nu ai spus.
Asadar, fii corect si incearca in prima instanta sa iti protejezi prietenii nu sa-i lovesti direct cu adevarul. Trebuie mers pe zicala “ce nu cunosti nu te afecteaza”.
Am vorbit aici de prieteni nu de oameni in general. Prietenii sunt cei care ii vezi ceva mai rar decat colegii de munca dar mai des decat verii si alte rude de gradul 3 
. Toti ar trebui sa porneasca cu aceeasi sansa. Toti ar trebui sa porneasca pe drumul prieteniei acompaniati de increderea ta. Mergi pe incredere pana cand ti se demonstreaza ca nu merita increderea ta. Aceasta este singura modalitate de a trai fara stres intr-o lume plina de jegosi, laudarosi si tepari.
Ca definitie, prietenul e ala care se intereseaza si de nevoile tale (ale grupului) cand se alege o actiune de facut in grup. Prietenul e ala care se intreaba daca ai patit ceva in cazul in care nu ajungi la timp. E cel care anunta din timp neimplinirea unei obligatii sau promisiuni. Prietenul e ala care nu se lauda cu fiecare ocazie cand si-a depasit in vreo calitate ceilalti prieteni. Prietenul e ala care nu subestimeaza tot timpul persoanele din jur, nu e ala care incearca sa demonstreze cu orice pret ca ce spune el e bine si nu in ultimul rand, prietenul e ala care chiar daca face o greseala mentionata mai devreme, este in stare sa recunoasca si sa remedieze situatia.
Pe curand,
Al vostru aparator al scolii de bune maniere.
Table Tennis
